2 brașoveni, 1 autorulotă și-o poveste

Meet The Cius. Adică Alexandra și Cosmin Ciucanu (aka Ciucănașii – conform finilor), doi brașoveni de 31 și 30 de ani, abia întorși din prima lor haffentură cu autorulota, deci încă sub influența vacanței pe roți. Motiv pentru care i-am luat la întrebări, în tandem, să ne povestească pe unde au hălăduit, ce i-a mânat, ce i-a bucurat, ce i-a provocat și ce i-a făcut să strâmbe din nas.

 

Mai întâi, câte-un pic despre voi. Cu ce vă ocupați? Și bune și rele 🙂

A: Eu sunt Business Analyst în departamentul de IT al unei multinaționale, iar timpul liber mi-l împart între domnul soț, domnișoara Sophie – propriul cățel super pufos, scrisul pe storyspelling.ro și cele două asociații în care fac voluntariat, Happy Moms și Beard Brothers Brașov.

C: Lucrez și eu în cadrul aceleiași multinaționale, ca responsabil comercial. Mi-am descoperit nu de mult două pasiuni sau interese noi: zona de educație financiară – investiții și partea de tâmplărie și recondiționare de mobilier.

Când a început vacanța voastră cu autorulota haff, cât a durat și pe unde v-au purtat roțile?

Am zis să începem luna bine, așa că am pornit în minunata haffentură fix pe 1 octombrie. Puțin, prea puțin a durat. Cele 7 zile au zburat fără să ne dăm seama, deși au însumat 1500 de kilometri, care nu-s de ici de colo.

Când am plecat aveam câteva idei legate de ceea ce am vrea să vedem, dar nu ceva foarte clar și bine stabilit. Le-am legat pe toate din mers, la propriu, din căsuța pe roți.

Am știut sigur că vrem să ajungem la Cazanele Dunării, la Timișoara și la Castelul Corvinilor – punctele astea erau bătute în cuie.

Traseul a fost Brașov – Horezu – Eșelnița – Dubova – Băile Herculane – Timișoara – Cinciș – Sarmizegetusa Regia – Deva – Hunedoara – Alba Iulia – Avrig – Cârța – Brașov.

Ideea de la care am plecat a fost să mergem în zone pe care nu le-am mai văzut până acum și cumva înspre zone mai calde, să fugim de frigul preconizat pentru Brașov în perioada aia. Cumva ne-a ieșit, pentru că am reușit să vedem tot ce ne-am dorit, fără să ne alerge ploaia, doar ne-a împins un pic vântul, la Alba.

 

A fost prima data când ați pornit în ruloțeală? Ce v-a venit? Adică cum de autorulotă?

Da, absolut prima dată! Siiiiincer, inspirația a venit de la Mariciu și Ioneasca pe care îi urmărim de ceva timp. Au reușit cu vlog-ul lor să ne insufle așa, un dor de ducă, și mai mult decât atât, o sete de experiențe noi și inedite.

Anul ăsta a fost destul de plin de schimbări și lucruri noi în viața noastră și ne-am dorit ca și vacanța să fie pe aceeași direcție.

 

Care au fost cele mai faine momente ale vacanței?

A: Per total vacanța a fost foaaaarte faină, plină de momente memorabile.

Unul dintre cele mai de ținut minte a avut loc chiar în prima seară. Ne doream tare mult să ne trezim în prima dimineață de ruloțeală cu o panoramă wow, așa că, după o căutare clasică de genul „de văzut în Horezu” am dat de niște poze minunate de la o cabană de pe Vârful lui Roman.

„Oare de ce o să dureze 50 de minute să facem ăștia 12 kilometri, iub? Ciudat, nu?”

Absolut deloc ciudat odată ce am văzut cam cum arată drumul pe care ne aventurasem. Era un drum neasfaltat, prin pădure, șerpuit, cu multe pietre și bineînțeles, destul de întunecat. Ne-a stat suflețelul de câteva ori la urcare și simțeam că nu se mai termină.

Când mai aveam vreo 10 minute, m-a lovit inspirația – „Iub, și dacă ajungem acolo și e închis?”

Zis și făcut. Am ajuns la pensiunea pe care o căutam și era beznă absolută. Ce-i drept se vedea frumos orașul și șansele să ne trezim cu panorama visată erau măricele, însă știam că în apropiere era și o stână și ne-am gândit că e posibil ca, pe lângă panoramă, să ne trezim și cu ceva animăluțe neprietenoase în jur.

Am făcut schimb de priviri și cum s-a votat să ne întoarcem la lumină. Baiul a fost că aveam de urcat un dâmb pietros destul de abrupt și mașina a început să derapeze…

Din fericire, Cosmin e un șofer bun bun. După câteva încercări a reușit să redreseze mașina și să trecem de dâmbul cu pricina. Ne-am petrecut astfel prima noapte într-o parcare din Horezu.

C: Un alt moment memorabil a fost încercarea de a face o faptă bună în Timișoara, când Alexandra a găsit o brățară pe jos și s-a gândit să o predea polițiștilor care stăteau fix lângă ea.

S-a întors din drum și le-a dat brățara, spunându-le că s-a gândit că poate îi întreabă cineva de ea, că noi nu suntem din oraș.

„Am înțeles. E de plastic? Un buletin să-mi dați, vă rog!”

Practic, a trebui să se legitimeze, ca să le poată preda domnilor o brățară de plastic, de care cel mai probabil n-a mai întrebat nimeni ulterior.

Cum s-a văzut/simțit România din autorulotă? E ceva ce vi s-a lipit de suflet?

Avem o țară frumoasă, iar culorile toamnei o complimentează într-un mare fel. Spunem asta în condițiile în care ceea ce am văzut și vizitat au fost în mare parte obiective turistice, însă suntem siguri că mai are multe alte comori ascunse sau mai puțin știute care merită explorate.

Din păcate, toate zonele astea frumoase pe care le-am văzut sunt prea puțin exploatate din punct de vedere turistic. Au un potențial imens, ne așteptam ca în unele locuri să fie de-a dreptul plin și când colo era aproape gol. Și nu, nu a fost din cauza perioadei.

La suflet ne-au mers Castelul Corvinilor și Sarmizegetusa Regia. Sunt locuri încărcate de istorie, impresionante și fascinante, locuri cu poveste, iar nouă tare ne plac poveștile!

Totuși, cel mai mult ne-a plăcut faptul că excursia asta ne-a apropiat mult de natură. Am stat seara afară, ne-am trezit lângă râuri și lacuri, am respirat aer curat – lucruri pe care nu le prea facem altfel, din păcate.

Iar în vârful topului lucrurilor care ni s-au lipit de suflet e rulota în sine!

La capitolul senzații, ce vi s-a părut diferit în călătoria cu autorulota vs o vacanță clasică de tip mașină + hotel? 

Primul lucru diferit pe care l-am simțit și la plecare, dar mai mult la întoarcere a fost diferența de înălțime între mașina noastră și rulotă și felul în care se văd toate. Când am ajuns înapoi la mașina noastră ne simțeam ca într-un kart sau ca Fred și Wilma Flinstone, parcă stăteam direct pe șosea.

Al doilea și cel mai important lucru este flexibilitatea dată de o excursie cu rulota. În primul rând, te poți opri oriunde – literally – oriunde! Că a fost într-o parcare, lângă Bega sau lângă Dunăre, n-am avut un punct fix în care să fie musai să stăm, ci am avut de unde alege, ba chiar uneori ne-a fost greu să ne decidem.

Odată cu flexibilitatea asta vine și o dorință de a vedea cât mai multe. Dacă ne-am fi cazat poate într-un hotel din Timișoara, nu ne-ar fi tras atât de tare inima să mergem să vedem și Deva și Hunedoara ci ne-am fi rezumat la a vizita mai în detaliu doar orașul în care eram cazați.

 

Ce nu v-a plăcut? Cu toată sinceritatea…

C: Am avut niște senzori care ne-au dat ceva bătăi de cap pentru că aveam mereu impresia că trebuie să golim câte ceva. Senzorii sunt destul de sensibili și fiind prima experiență, ne-au stresat un pic, deși nu era cazul.

A: Mie mi-a lipsit o priză pe care să o am mereu la dispoziție. Am avut de scris pentru niște proiecte și am rămas fără baterie la laptop, iar priza din rulotă funcționează doar când ea e legată la curent.

Norocul meu că domnul soț e tare răbdător și pentru că nu aveam un camping în preajmă, a stat cu mine mai bine de o oră într-o benzinărie să mi se încarce laptopul și să-mi pot preda proiectul la timp.

Dacă ar fi să numiți 3 obiecte care e musai să nu lipsească din calătoria cu autorulota, care ar fi alea? Aveți fiecare dreptul la câte 3.

Ce bine, că nu știu dacă reușeam să ne punem de acord la toate 3.

C: Aparat foto – ca să putem surprinde toate lucrurile faine pe care le vedem, grătar – pentru că îmi place mult să gătesc și dacă o pot face și în aer liber e și mai mare plăcerea, și țuică – asta în caz că e frig și n-avem destule haine groase la noi și trebuie să stăm afară la grătar…

A: Dacă mă întrebai înainte, aș fi zis că e musai o carte – mi-am luat chiar două și am apucat să citesc 10 pagini. Dată fiind dependența de telefon, o baterie externă mi-ar fi prins tare bine – am pus una în bagaj și am uitat de ea, am găsit-o când am despachetat. 

Pe noi ne-a ajutat și faptul că am avut de toate pentru bucătărie, inclusiv cele 100 de șnițele făcute de mama și chiftelele care ne-au ținut până în ultima zi. Ai zis trei? Telefon, baterie externă, pahare de șampanie pentru serile romantice.

 

Ce ați învățat din experiența asta? Ați și uitat ceva?

Că natura e minunată, că țara noastră e superbă și mai avem multe de văzut din ea și că nu ne plictisim niciodată împreună – avem discuții de la cele mai stupide (de genul „De ce beau câinii apă cu limba pe  dos?”) până la cele mai profunde, despre viață și planuri de viitor.

Am reușit să ne detașăm de muncă și lucrurile care au pus un pic de presiune în ultima perioadă și chiar să ne relaxăm. Chiar dacă a fost o vacanță activă, puțin obositoare în unele momente, ne-a fost greu să ne întoarcem acasă și să ne despărțim de viața pe roți.

Vă tentează să mai repetați haffentura? Dacă da, v-ați aventura și peste hotare?

Absolut, da și da! E o experiență pe care cu siguranță ne dorim să o repetăm și nu doar o dată.

Acum că ne-am prins cum merg lucrurile, că pisica mofturoasă din Alexandra face față spațiului mic pentru că are parte de tot confortul și toate dotările necesare, am pleca și mâine din nou, undeva departe, să vedem cât mai multe locuri frumoase, să avem parte din nou de haffentură, pentru că dă dependență.

Cum spunea cineva, povestea asta ne-a transformat din turiștii Alexandra și Cosmin în The Cius – călătorii.

Fotografii realizate de Alexandra si Cosmin Ciucanu © storyspelling.ro